cearșaf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma.
2. (
Înv.) Pânză de turban, șal. [
Var.:
cearceáf s. n.] – Din
tc. çarșaf.cearșaf (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cearșaf, cearșafuri s. n. (intl.) cazier, antecedente penale.
cearșaf (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie făcut din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma.
2. (
Înv.) Pânză de turban; șal. [
Var.:
cearceáf s. n.] –
Tc. çarșaf.cearșaf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cearșáf/cearceáf s. n.,
pl. cearșáfuri/cearceáfuricearșaf (Dicționaru limbii românești, 1939)cearșáf n., pl.
urĭ (turc.
čarčaf și
čaršaf, d. pers.
čaršeb [
čar, pînză, și
šeb, noapte]; alb.
čarčaf, bg. sîrb.
čaršaf și
čaršav. V.
gear și
șiboĭ).
Munt. Prostire, pînză albă supțire [!] așternută pe saltea și de pe care rîdicĭ [!] macatu cînd te culcĭ. – Rar
cearceaf. V.
lepedeŭ.cearșaf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cearșaf n. pânză albă de așternut patul pentru culcare sau de șters corpul (de apă ori de sudoare); pânză în genere:
câteva perdele cu cearșafuri înnădite unele de altele GHICA. [Turc. ČARȘAF (din ČAR, pânză, și ȘEB, noapte)].
cearșaf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma.
2. (
Înv.) Pânză de turban; șal. [
Var.:
cearceáf s. n.] — Din
tc. çarșaf.