ceapsă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEÁPSĂ, cepse, s. f. (
Reg.) Mică bonetă sau scufiță de pânză aibă, bogat împodobită cu ornamente colorate, țesute sau cusute. [
Var.:
ceápță] – Din
magh. csápsza, scr. čepac.ceapsă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ceápsă (cépse), s. f. – (Banat,
Trans.,
Bucov.) Bonetă, scufiță, comănac. –
Var. ceapță. Etimonul trebuie să fie un cuvînt
sl. (
čepicĭ „mitră”), care pare să fi intrat în
rom. prin intermediul
sb. čèpac, slov.
čepica sau
mag. csápsza (Cihac, II, 47; Iordan,
Dift., 72; DAR; Gáldi,
Dict., 87);
cf. și
rus. čepec „bonetă”,
pol. czepiec „bonetă”. Edelspacher 11 derivă forma
mag. din
rom., fără a fi însă probabil acest fapt.
Cf. șapcă. –
Der. cepiță, s. f. (
Trans., rar, bonetă militară), din
mag. csapica.ceapsă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEÁPSĂ, cepse, s. f. (
Reg.) Scufie. –
Magh. csápsza.ceapsă (Dicționaru limbii românești, 1939)ceápsă f., pl.
cepse (ung.
csápsza, d. vsl.
čepĭcĭ. Rudă cu
ceapcă, șapcă. Bern. 1, 143).
Trans. Scufie, căiță (în Trans. femeile măritate o pun peste concĭ).
ceapsă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)ceápsă, cepse, s.f. –
1. Bonetă pentru femei, împodobită cu ornamente: „Bagă-ți mâna pe fereastră / Și mă pipăie la ceapsă” (Bârlea 1924: 42).
2. Podoabe. Târgul cepsălor, de la Asuaju de Sus (Codru); se desfășoară anual, în luna septembrie; cu timpul, a devenit Târgul Cepelor. – Din magh. csápsza, srb. čepac.
ceapsă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ceápsă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. cépsei; pl. cépseceapsă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ceapsă f. Tr. scufie. [Ung. CSÁPSZA].
ceapsă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEÁPSĂ, cepse, s. f. (
Reg.) Mică bonetă sau scufiță de pânză albă, bogat împodobită cu ornamente colorate, țesute sau cusute. [
Var.:
ceápță s. f.] — Din
magh. csápsza, sb. čepac.