ceapcân - explicat in DEX

ceapcân (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEAPCẤN, ceapcâni, s. m. (Reg.; adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Din tc. çapkın.

ceapcân (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEAPCẤN, ceapcâni, s. m. (Reg., adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Tc. çapkın..

ceapcân (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ceapcấn (rar) s. m., pl. ceapcấni

ceapcân (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ceapcân a. și m. șiret, rafinat: un venetic și un ceapcân de popă CR. [Vechiu rom. ceapcân, cal ce umblă în sărite = turc. ČAPKYN, care aleargă bine: sensul metaforic se rapoartă la apucăturile șirete ale geambașilor].

ceapcân (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEAPCẤN, ceapcâni, s. m. (Reg.; adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. — Din tc. çapkın.