ceapcă - explicat in DEX

ceapcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEÁPCĂ, ceapce, s. f. (Rar) Chipiu (polonez), șapcă. – Din pol. czapka.

ceapcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEÁPCĂ, ceapce, s. f. (Rar) Chipiu, șapcă. – Pol. czapka.

ceapcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
ceápcă f., pl. cepcĭ (pol. czapka, ung. csapka. V. ceapsă, șapcă). Vechĭ. Coĭf (Zanf. Miriță, 14, 12).

ceapcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ceápcă (rar) s. f., g.-d. art. cépcii; pl. cepci

ceapcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ceapcă f. coif (AL.). [Pol. CZAPKA (v. șapcă)].

ceapcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEÁPCĂ, cepci, s. f. (Rar) Chipiu (polonez), șapcă. [Pl. și: ceapce] — Din pol. czapka.