cațaveică - explicat in DEX

cațaveică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAȚAVEÍCĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei; scurteică. – Din ucr. kacavejka.

cațaveică (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cațavéică, cațavéici, s.f. (reg.) 1. haină țărănească purtată de femei, care are la guler și piepți șuvițe din piele de vulpe; scurteică. 2. femeie șireată. 3. mistrie mică.

cațaveică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cațavéică (cațavéici), s. f. – Haină scurtă îmblănită, purtată de femei. Rut. kacavejka (Cihac, II, 46; Iordan, Dift., 101). Se folosește numai în Mold.

cațaveică (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cațaveică, cațaveici s. f. prostituată.

cațaveică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAȚAVEÍCĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească (îmblănită) cu mâneci largi și lungă până sub talie, purtată de femei; scurteică. – Ucr. kacavejka.

cațaveică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cațavéică (-vei-) s. f., g.-d. art. cațavéicii; pl. cațavéici

cațaveică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cațaveică f. Mold. scurteică. [Rus. KAȚAVEIKA, mantilă].

cațaveică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAȚAVEÍCĂ¹, cațaveici, s. f. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei; scurteică. — Din ucr. kacavejka.

cațaveĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cațavéĭcă f., pl. ĭ (rut. kacavéĭka, rus. koceveĭka, de unde și ung. kacabajka). Est. Scurteĭcă (haĭnă femeĭască blănită) lungă pînă la genuchĭ [!] și fără nasturĭ pe care o poartă țărancele.