cașurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAȘURÁRE s. f. Acoperire prin lipire a feței unei coli de hârtie sau de carton cu o coală de hârtie de calitate superioară, cu o coală de celofan etc., eventual ornamentată, pentru a-i da un aspect mai frumos; cașare (
2). – Din
cașa.cașurare (Dicționar de neologisme, 1986)CAȘURÁRE s.f. v.
cașerare.