caș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAȘ, (
1)
cașuri, s. n. (
cași, s. m.)
1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer.
2. Substanță lipicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. ◊
Expr. (
Ir.)
E cu caș(ul) la gură sau
Încă nu i-a picat cașul de la gură, se spune despre un tânăr nepriceput, lipsit de experiență (dar cu pretenții). –
Lat. caseus.caș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)caș (cașuri), s. n. –
1. Produs alimentar din lapte închegat. –
2. Secreție bucală la copii și la puii de pasăre. –
3. (
Trans. de Sud) Bucată, fragment. –
Mr.,
megl. caș, istr. cǫș. Lat. caseus (Pușcariu 303; Candrea-Dens., 275; REW 1738; DAR);
cf. it. cacio (
sard. casu),
sp. quoeso, port. queijo. –
Der. cășar, s. m. (tipar pentru brînză);
cășerie, s. f. (parte a stînei unde se prepară cașul);
cășos, adj. (care seamănă cu cașul). – Compară
cîșlegi, s. f. pl. (carnaval),
mr. cășleadze, cîșleagă, de la
caș cu
vb. a lega sau mai probabil de la un
caseum ligare (Pușcariu 376; DAR; Candrea-Dens., 288),
cf. lat. med. casleu „mensis November” în glosele de la
Silos 67 și
cîrneleagă. De la
pl. cașuri provine
tc. kașer „caș” (Meyer,
Türk. St., I, 56). De la
cășar, pe care Pușcariu 304 îl deriva direct din
lat. casearius (ipoteză abandonată în DAR),
ngr. ϰασσιάρα (Meyer,
Neugr. St., II, 75).
caș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAȘ, (1) cașuri, s. n. 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer.
2. Substanță gălbuie-albicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări sau,
p. ext., în colțurile gurii unei persoane. ◊
Expr. (
Ir.)
A fi cu caș(ul) la gură = a fi tânăr, nepriceput. –
Lat. caseus.caș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!caș s. n.caș (Dicționaru limbii românești, 1939)caș n., pl.
urĭ, și rar m. (lat.
cáseus și
cáseum, caș, brînză; it.
cácio, sard. l.
kasu, sp.
quejo, pg.
queijo; germ.
käse). Brînză dulce nescursă de zer, așa cum se află în zăgîrnă saŭ după ce o scoțĭ de acolo (V.
telemea). Dunga galbenă pe care o aŭ puiĭ de păsărĭ la încheĭetura cĭoculuĭ.
Fig. A avea caș la gură, a fi cu cașu la gură, a fi încă copil.
Cașu popiĭ, un fel de nalbă mică care crește ca o tufușoară și pe ale căreĭ fructe le mănîncă copiiĭ (
malva rotundifolia). –
Cașĭ se zice cînd e vorba de bucățĭ de caș. Dar și în acest caz se poate zice
cașurĭ.caș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)caș, -uri, s.n. – (gastr.) Produs alimentar preparat din lapte închegat: „Laptele [de oaie] îl strecoară printr-o sâtă țesută din lână și curge într-o putină. Pune puțin cheag. După ce s-a închegat bine, ia jântalăul și bate laptele până se face iarăși în stare fluidă. Apoi, încetul, cu mâna, începe a-l aduna laolaltă și după puțin timp îl adună în forma unui caș. Când s-a consolidat bine cașul, îl scoate și-l pune în strecură ca să curgă jântuitul, pe care-l adună într-un vas din care scoate untul de oaie. După un timp oarecare, îl ia și îl pune pe comarnic, ca soarele să-l întărească, făcându-i-se un fel de coajă deasupra” (Bârlea 1924 II: 463). – Lat. caseus.
caș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)caș n.
1. partea închegată din lapte, brânză de oi, albă, moale și dulce la gust;
cașu-popii, un fel de nalbă (
Malva rotundifolia);
2. (
La gură), materie albicioasă ce au păsărelele la colțurile gurei;
3. grămădire de salivă pe buze (mai ales la țigani). [Lat. CASEUS].
caș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAȘ, (
1)
cașuri, s. n. 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer.
2. Substanță gălbuie-albicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. ◊
Expr. (
Ir.)
E cu caș(ul) la gură sau
încă nu i-a picat cașul de la gură, se spune despre un tânăr nepriceput, lipsit de experiență (dar cu pretenții). [
Pl. și: (
m.)
cași] —
Lat. caseus.caș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)c-aș (tempo rapid)
conjcț. +
vb. aux. (nu cred c-aș putea)