cazacliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAZACLÍU, cazaclii, s. m. (
Înv.) Negustor cazac care făcea negoț cu vinuri, cu blănuri etc. între Ucraina și Moldova. – Din
tc. kazakli.cazacliu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAZACLÍU, cazaclii, s. m. (
Înv.) Negustor cazac care făcea negoț cu vinuri, cu blănuri etc. între Ucraina și Moldova. –
Tc. kazakli.cazacliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cazaclíu (
înv.)
(-za-cliu/zac-liu) s. m.,
art. cazaclíul; pl. cazaclíi, art. cazaclíii (-cli-ii)cazacliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cazacliu m. (odinioară)
1. nume dat negustorilor ruși cari făceau comerțul vinurilor între Moldova și Rusia:
cazaclii negustori de vii POP.;
2. numele negustorilor români cari aduceau în țară și în Turcia, blănuri scumpe din Rusia:
pelcelușe brumării le vindea la cazaclii POP.
căciula de cazacliu a cojocarului subțire FIL. [Turc. KAZAKLI, căzăcesc].
cazacliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAZACLÍU, cazaclii, s. m. (
Înv.) Negustor cazac care făcea negoț cu vinuri, cu blănuri etc. între Ucraina și Moldova.
— Din
tc. kazaklı.cazacliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cazaclíŭ m. (turc.
kazakli, căzăcesc). Odinioară, negustor de vinurĭ între Moldova și Rusia saŭ care aducea din Rusia blănurĭ scumpe.