cavernă - explicat in DEX

cavernă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAVÉRNĂ, caverne, s. f. 1. Peșteră, grotă. 2. Cavitate patologică cauzată de o boală într-un țesut organic (mai ales la plămâni). – Din fr. caverne, lat. caverna.

cavernă (Dicționar de neologisme, 1986)
CAVÉRNĂ s.f. 1. Peșteră, grotă. 2. Cavitate provocată de o boală într-un țesut al corpului. [< fr. caverne, cf. it., lat. caverna].

cavernă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAVÉRNĂ s. f. 1. peșteră, grotă. 2. cavitate provocată de o boală într-un țesut. (< fr. caverne, lat. caverna)

cavernă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAVÉRNĂ, caverne, s. f. 1. Peșteră, grotă. 2. Cavitate cauzată de o boală într-un țesut organic (mai ales în plămâni). – Fr. caverne (lat. lit. caverna).

cavernă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cavérnă f., pl. e (lat. caverna, d. cavas, cav). Scobitură mare, peșteră, grotă.

cavernă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cavérnă s. f., g.-d. art. cavérnei; pl. cavérne

cavernă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cavernă f. peșteră.

cavernă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAVÉRNĂ, caverne, s. f. 1. Peșteră, grotă. 2. Cavitate patologică cauzată de o boală într-un țesut organic (mai ales la plămâni). — Din fr. caverne, lat. caverna.