caval - explicat in DEX

caval (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAVÁL¹, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. – Din tc. kaval.

caval (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAVÁL², cavaluri, s. n. Șănțuleț prin care trece apa între straturile de legume. – Et. nec.

caval (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cavál (cavale), s. n. – Fluier ciobănesc cu cinci găuri. – Mr. căval. Tc. kaval (Șeineanu, II, 96; Meyer 184; Lokotsch 1135); cf. alb. kavali, bg., sb. kaval.

caval (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAVÁL¹, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. – Tc. kaval.

caval (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAVÁL², cavaluri, s. n. Șănțuleț prin care trece apa între straturile de legume.

caval (Dicționaru limbii românești, 1939)
cavál n., pl. e (turc. alb. bg. kavál). Fluĭer mare cĭobănesc (64 c.m.) cu șase găurĭ în grupe de cîte treĭ.

caval (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cavál¹ (fluier) s. n., pl. cavále

caval (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cavál² (șănțuleț) s. n., pl. caváluri

caval (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
caval n. fluier mare ciobănesc cu viersul duios: în caval de jale 'mi cânta POP. [Turc. KAVAL].

caval (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAVÁL¹, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. — Din tc. kaval.