cavaf - explicat in DEX

cavaf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAVÁF, cavafi, s. m. (Înv.) Pantofar, cizmar; negustor de încălțăminte de calitate inferioară. – Din tc. kavaf.

cavaf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
caváf (caváfi), s. m. – Pantofar, cizmar. Tc. kavaf „pantofar” (Roesler 504; Șeineanu, II, 96; Lokotsch 772). – Der. căvăfie, s. f. (pantofărie).

cavaf (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAVÁF, cavafi, s. m. (Înv. și arh.) Pantofar, cizmar; negustor de încălțăminte de calitate inferioară. – Tc. kavaf.

cavaf (Dicționaru limbii românești, 1939)
caváf m. (turc. kavvaf, pop. kavaf, d. ar. haffâf). Rar azĭ. Vînzător de încălțăminte, maĭ ales de încălțăminte ordinară. – Vechĭ și cavac.

cavaf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caváf (înv.) s. m., pl. caváfi

cavaf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAVÁF, cavafi, s. m. (Înv.) Pantofar, cizmar; negustor de încălțăminte de calitate inferioară. — Din tc. kavaf.