cauțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAUȚIÚNE, cauțiuni, s. f. 1. Sumă de bani depuși pentru garantarea executării de către debitor a unei obligații.
2. Sumă depusă pentru a obține eliberarea provizorie a unei persoane arestate și care garantează prezentarea acesteia la ancheta penală, la judecată și la executarea pedepsei;
p. ext. garanție. [
Pr.:
ca-u-ți-u-] – Din
fr. caution, lat. cautio, -onis.cauțiune (Dicționar de neologisme, 1986)CAUȚIÚNE s.f. Sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații; (
p. ext.) garanție. ♦ (
Jur.) Sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a infractorului pe timpul procesului penal. [Pron.
ca-u-ți-u-. / cf. fr.
caution, lat.
cautio – precauție].
cauțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAUȚIÚNE s. f. sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații; garanție. ◊ sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a unui infractor pe timpul procesului penal. (< fr.
caution, lat.
cautio)
cauțiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAUȚIÚNE, cauțiuni, s. f. Sumă de bani sau lucru pe care cineva îl dă în păstrare altuia, drept garanție pentru îndeplinirea unei obligații luate față de acela;
p. ext. garanție. [
Pr.:
ca-u-ți-u-] –
Fr. caution (
lat. lit. cautio, -onis).
cauțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*cauțiúne f. (lat.
căutio, -ónis. V.
caut). Act legal pin [!] care trebuĭe să împlineștĭ obligațiunile contractate de altu dacă el nu le-ar împlini, garanție. Banĭ depușĭ ca garanție:
a depune o cauțiune, (fig.)
onoarea luĭ e cea maĭ bună cauțiune. Om supus cauțiuniĭ, pe care nu te poțĭ baza.
cauțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cauțiúne (ca-u-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. cauțiúnii, pl. cauțiúnicauțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cauțiune f.
1. cel ce răspunde pentru altul;
2. garanție dată pentru execuțiunea unui angajament contractat de o altă persoană;
3. fig. asigurare, probă;
supus la cauțiuni, în care nu ne putem încrede.
cauțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAUȚIÚNE, cauțiuni, s. f. 1. Sumă de bani depusă pentru garantarea executării de către debitor a unei obligații.
2. Sumă depusă pentru a obține eliberarea provizorie a unei persoane arestate și care garantează prezentarea acesteia la ancheta penală, la judecată și la executarea pedepsei;
p. ext. garanție. [
Pr.:
ca-u-ți-u-] — Din
fr. caution, lat. cautio, -onis.