cauzà - explicat in DEX

cauza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare.

cauza (Dicționar de neologisme, 1986)
CAUZÁ vb. I. tr. A fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări etc.; a pricinui, a produce. [Pron. ca-u-. / < it. causare].

cauza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAUZÁ vb. tr. a pricinui, a produce, a determina. (< fr. causer, lat. causari)

cauza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – După fr. causer.

cauza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cauzá (a ~) (ca-u-) vb., ind. prez. 3 cauzeáză

cauza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] — Din fr. causer, it. causare.

cauzà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cauzà v. a fi cauza, a pricinui.