cauzator - explicat in DEX

cauzator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAUZATÓR, -OÁRE, cauzatori, -oare, adj. Care cauzează ceva. [Pr.: ca-u-] – cauza + suf. -tor.

cauzator (Dicționar de neologisme, 1986)
CAUZATÓR, -OÁRE adj. Care cauzează ceva. [Cf. fr. causateur].

cauzator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAUZATÓR, -OÁRE adj. care cauzează ceva. (< fr. causateur)

cauzator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAUZATÓR, -OÁRE, cauzatori, -oare, adj. Care cauzează ceva. [Pr.: ca-u-] – După fr. causateur.

cauzator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cauzatór (ca-u-) adj. m., pl. cauzatóri; f. sg. și pl. cauzatoáre

cauzator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAUZATÓR, -OÁRE, cauzatori, -oare, adj. Care cauzează ceva. [Pr.: ca-u-] — Cauza + suf. -tor.