cauzativ - explicat in DEX

cauzativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAUZATÍV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus.

cauzativ (Dicționar de neologisme, 1986)
CAUZATÍV adj.n. Verb cauzativ = verb factitiv. [Pron. ca-u-. / cf. it. causativo, fr. causatif].

cauzativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAUZATÍV, -Ă adj. verb ~ = verb factitiv. (< fr. causatif, lat. causativus)

cauzativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cauzatív¹ (ca-u-) adj. m.; f. cauzatívă; pl. cauzatíve

cauzativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cauzatív² (ca-u-) s. n.

cauzativ (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAUZATÍV, cauzative, adj. n. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – It. causativo (lat. lit. causativus).

cauzativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cauzatív, -ă adj. (lat. causativus). Gram. Cauzal.

cauzativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cauzativ a. Gram. care enunță cauza: conjuncțiune cauzativă.

cauzativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAUZATÍV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] — Din it. causativo, lat. causativus.