cauzare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CAUZÁRE,cauzări, s. f. Faptul de a cauza. [Pr.: ca-u-] – V. cauza.
cauzare(Dicționar de neologisme, 1986) CAUZÁREs.f. Faptul de a cauza. [< cauza].
cauzare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CAUZÁRE,cauzări,s. f. Faptul de a cauza.[Pr.: ca-u-]— V. cauza.