cauzalitate - explicat in DEX

cauzalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAUZALITÁTE s. f. Raport obiectiv, necesar între cauză și efect. ◊ Principiul (sau legea) cauzalității = principiu potrivit căruia orice fenomen are o cauză. Cauzalitate inelară = feedback. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causalité.

cauzalitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CAUZALITÁTE s.f. Categorie filozofică care exprimă interacțiunea dintre cauză și efect, constituind una dintre principalele forme ale conexiunii universale a fenomenelor. [Pron. ca-u-. / cf. it. causalità, fr. causalité].

cauzalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAUZALITÁTE s. f. interacțiunea dintre cauză și efect, una dintre principalele forme ale conexiunii universale a fenomenelor. (< fr. causalité)

cauzalitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CAUZALITATE (‹ fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Raport necesar între cauză și efectul său, cauza desemnând antecedentul producător al efectului. ♦ Principiul cauzalității = principiu fundamental al gîndirii enunțat astfel: în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte. C. socială = proces de atribuire a rolului de cauză anumitor elemente sau factori ai vieții sociale (personali, interpersonali sau extrapersonali) în raport cu alții. 2. (GENET.) Raport genetic existent între anumite stări ale formelor și varietăților materiei, apărute în procesele de mișcare și dezvoltare ale acesteia.

cauzalitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAUZALITÁTE s. f. Formă de interdependență a fenomenelor lumii obiective, în care existența fiecărui fenomen e condiționată de alt fenomen. [Pr.: ca-u-] – După fr. causalité.

cauzalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cauzalitáte f. (d. cauzal). Filoz. Împrejurarea în care cauza produce efectu: a cerceta cauzalitatea. V. etiologie.

cauzalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cauzalitáte (ca-u-) s. f., g.-d. art. cauzalitắții

cauzalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cauzalitate f. legea în virtutea căreia o cauză produce un efect.

cauzalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAUZALITÁTE s. f. Relație între două evenimente, constând în producerea, determinarea sau implicarea de către unul a celuilalt, primul fiind considerat cauză, al doilea efect. ◊ Principiul cauzalității = principiu potrivit căruia, în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte. 2. Cauzalitate inelară = feedback. [Pr.: ca-u-] — Din fr. causalité.