cauzalgie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAUZALGÍE, cauzalgii, s. f. Senzație dureroasă de arsură, localizată, de obicei, la mâini sau la picioare, însoțită de tulburări circulatorii și datorată lezării nervilor simpatici din regiunile respective. [
Pr.:
ca-u-] – Din
fr. causalgie.cauzalgie (Dicționar de neologisme, 1986)CAUZALGÍE s.f. (
Med.) Hiperestezie cu senzație de arsuri, care însoțește uneori rănile la nervi. [Pron.
ca-u-, pl.
-ii, gen.
-iei, var.
causalgie s.f. / < fr.
causalgie, cf. gr.
kausis – arsură,
algos – durere].
cauzalgie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAUZALGÍE s. f. hiperestezie cu senzație de arsură, care însoțește uneori rănile la nervi. (< fr.
causalgie)
cauzalgie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cauzalgíe (
ca-u-zal-/-uz-al-) s. f.,
art. cauzalgiá, g.-d. art. cauzalgíei; pl. cauzalgíi, art. cauzalgíilecauzalgie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAUZALGÍE, cauzalgii, s. f. Senzație dureroasă de arsură, localizată, de obicei, la mâini sau la picioare, însoțită de tulburări circulatorii și datorată lezării nervilor simpatici din regiunile respective. [
Pr.:
ca-u-]
— Din
fr. causalgie.