cauzal - explicat in DEX

cauzal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAUZÁL, -Ă, cauzali, -e, adj. Privitor la cauză, de cauză. ◊ Propoziție cauzală = propoziție subordonată care exprimă cauza pentru care se săvârșește acțiunea din propoziția regentă și care corespunde complementului circumstanțial de cauză. Conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causalia, fr. causal.

cauzal (Dicționar de neologisme, 1986)
CAUZÁL, -Ă adj. De cauză, referitor la cauză. ◊ Propoziție cauzală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată cauza acțiunii din propoziția regentă sau dintr-o propoziție coordonată; conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. [Pron. ca-u-. / < fr. causal, cf. lat. causalis].

cauzal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAUZÁL, -Ă adj. 1. de cauză, referitor la cauză. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care arată săvârșirea acțiunii din regentă; conjucție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. 2. (log.) implicație ~ă = implicație care exprimă relația cauzală în propozițiile condiționale. (< fr. causal, lat. causalis)

cauzal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAUZÁL, -Ă, cauzali, -e, adj. Privitor la cauză, de cauză. ◊ Propoziție cauzală = a) propoziție coordonată care arată motivul pentru care se săvârșește sau se cere să se săvârșească acțiunea din propoziția cu care e coordonată; b) propoziție subordonată care exprimă cauza pentru care se săvârșește acțiunea din propoziția regentă și care corespunde complementului circumstanțial de cauză. Conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. [Pr.: ca-u-] – Lat. lit. causalis (fr. causal).

cauzal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cauzál, -ă adj. (lat. causalis). Care arată un raport de la cauză la efect. Gram. Cauzativ, vorbind de conjuncțiunile care se întrebuințează ca să arate cauza lucruluĭ de care s´a vorbit, cum sînt: căcĭ, că, fiind-că, din cauză că.

cauzal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cauzál (privitor la cauză) (ca-u-) adj. m., pl. cauzáli; f. cauzálă, pl. cauzále

cauzal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cauzal a. ce ține de o cauză.

cauzal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAUZÁL, -Ă, cauzali, -e, adj. Privitor la cauză, de cauză. ◊ Propoziție cauzală = propoziție subordonată care exprimă cauza pentru care se săvârșește acțiunea din propoziția regentă și care corespunde complementului circumstanțial de cauză. Conjuncție cauzală = conjuncție care introduce o propoziție cauzală. [Pr.: ca-u-] — Din lat. causalis, fr. causal.