cauțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAUȚIÚNE, cauțiuni, s. f. 1. Sumă de bani depuși pentru garantarea executării de către debitor a unei obligații.
2. Sumă depusă pentru a obține eliberarea provizorie a unei persoane arestate și care garantează prezentarea acesteia la ancheta penală, la judecată și la executarea pedepsei;
p. ext. garanție. [
Pr.:
ca-u-ți-u-] – Din
fr. caution, lat. cautio, -onis.