cauter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAUTÉR, cautere, s. n. Instrument chirurgical de metal, în formă de bastonaș, cu care se cauterizează. ♦ Agent chimic folosit pentru cauterizare. [
Pr.:
ca-u-] – Din
fr. cautère, lat. cauterium.cauter (Dicționar de neologisme, 1986)CAUTÉR s.n. Instrument chirurgical care se folosește la cauterizarea țesuturilor, a rănilor etc. ♦ Agent chimic folosit pentru cauterizare. [Pron.
ca-u-. / < fr.
cautère, cf. gr.
kauterion <
kaio – ard].
cauter (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAUTÉR s. n. instrument chirurgical pentru cauterizări. ◊ agent chimic folosit pentru cauterizare. (< fr.
cautère, lat.
cauterium, gr.
kauterion)
cauter (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAUTÉR, cautere, s. n. Mic instrument chirurgical de metal, în formă de bastonaș, cu care se cauterizează. [
Pr.:
ca-u-] –
Fr. cautère (
lat. lit. cauterium).
cauter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cautér (ca-u-) s. n.,
pl. cautérecauter (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAUTÉR, cautere, s. n. Instrument chirurgical de metal, în formă de bastonaș, cu care se cauterizează. ♦ Agent chimic folosit pentru cauterizare. [
Pr.:
ca-u-] — Din
fr. cautère, lat. cauterium.