căutătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂUTĂTÚRĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor;
p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [
Pr.:
că-u-. –
Var.: (
pop.)
cătătúră s. f.] –
Căuta +
suf. -ătură.