căuta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂUTÁ, cáut, vb. I.
I. Tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... ◊
Expr. A căuta cuiva ceartă (sau
pricină)
cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preț.
N-ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii sau să te afli undeva.
A căuta (pe cineva sau ceva)
cu ochii = a încerca să descopere (pe cineva sau ceva) într-un grup, într-o mulțime etc.
A căuta cu gândul = a se sili să-și aducă aminte.
A căuta privirile cuiva = a încerca să întâlnească privirile cuiva. ♦
Intranz. A cerceta, a scotoci, a cotrobăi. ♦ A se deplasa undeva pentru a găsi pe cineva; a se interesa undeva de prezența cuiva.
2. A încerca să obțină ceva, a urmări ceva. ♦
Refl. (Despre mărfuri) A avea căutare, a se cere.
II. 1. Intranz. A se interesa, a se ocupa de... ◊
Expr. A-și căuta de treabă (sau
de treburi, de nevoi, de cale, de drum) = a se preocupa numai de propriile treburi, a-și vedea de treabă.
2. Intranz. și
tranz. A purta de grijă (unui bolnav), a se îngriji de... ◊
Refl. Se caută la doctor. ♦ A băga de seamă, a fi atent.
3. Tranz. A-și da silința, a se strădui să...
4. Tranz. impers. A trebui, a se cuveni.
III. 1. Intranz. A se uita, a privi, a urmări cu ochii. ◊
Expr. (
Fam.)
A-i căuta (cuiva)
în coarne = a răsfăța (pe cineva). ♦
Fig. A fi îndreptat, orientat spre...; (despre ființe) a se îndrepta spre...
2. Tranz. A cerceta, a examina.
3. Intranz. A avea sau a da aspectul sau înfățișarea de...
4. Intranz. și
tranz. Fig. A lua în considerație, a se lua după...
Nu căuta că-s mic. 5. Intranz. (În superstiții) A cerceta poziția stelelor, a bobilor etc. pentru a prezice viitorul. [
Pr.:
-că-u-. –
Var.: (
pop.)
cătá vb. I] –
Lat. *cautare.