caustobiolit - explicat in DEX

caustobiolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAUSTOBIOLÍT, caustobiolite, s. n. Rocă sedimentară organogenă, solidă, lichidă sau gazoasă, utilizată drept combustibil, în industria chimică etc. [Pr.: ca-us-to-bio-] – Din germ. Kaustobiolithe.

caustobiolit (Dicționar de neologisme, 1986)
CAUSTOBIOLÍT s.n. Rocă de origine organică, având proprietatea de a arde. [Pron. ca-us-. / cf. germ. Kaustobiolithe < gr. kaustikos – arzător, bios – viață, lithos – piatră].

caustobiolit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAUSTOBIOLÍT s. n. rocă organogenă care are proprietatea de a arde. (< germ. Kaustobiolith)

caustobiolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caustobiolít (ca-us-, -bi-o-) s. n., pl. caustobiolíte

caustobiolit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAUSTOBIOLÍT, caustobiolite, s. n. Rocă sedimentară organogenă, solidă, lichidă sau gazoasă, utilizată drept combustibil, în industria chimică etc. [Pr.: ca-us-to-bi-o-] — Din germ. Kaustobiolithe.