caustic - explicat in DEX

caustic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAÚSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre substanțe chimice) Care arde, distruge țesutul animal și vegetal. ◊ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe întrebuințări în industrie. 2. Adj. Fig. Mușcător, satiric. 3. S. f. (Fiz.) Pată luminoasă de forma unei suprafețe care înfășoară razele reflectate sau refractate într-un sistem optic, reprezentând imaginea deformată a unei surse de lumină. – Din it. caustico, lat. causticus.

caustic (Dicționar de neologisme, 1986)
CAÚSTIC, -Ă adj. 1. (Despre substanțe) Care distruge țesuturile animale și vegetale. 2. (Fig.) Mușcător, ironic, răutăcios, satiric. // s.n. Substanță care provoacă arsuri și distruge țesuturile animale și vegetale, pe care se aplică pentru a înlătura unele excrescențe (polipi, negi etc.). [Pron. ca-us-. / cf. lat. causticus, fr. caustique, cf. gr. kaustikos – arzător].

caustic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAÚSTIC, -Ă I. adj. 1. (despre substanțe) care distruge țesuturile animale și vegetale. 2. (fig.) mușcător, ironic, răutăcios, satiric. II. s. f. pată luminoasă obținută într-un sistem optic. (< fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos)

caustic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAÚSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care arde, distruge țesutul animal și vegetal. 2. Fig. Mușcător, satiric. – It. caustico (lat. lit. causticus).

caustic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*caústic, -ă adj. (vgr. kaustikós). Med. Arzător, coroziv: peatra [!] ĭaduluĭ e caustică. Fig. Mușcător, satiric: spirit caustic. Adv. În mod caustic. – Corect ar fi cáŭstic.

caustic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAÚSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care arde, distruge țesutul animal și vegetal. ◊ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe întrebuințări în industrie. 2. Fig. Mușcător, satiric. – Din it. caustico, lat. causticus.

caustic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caústic adj. m., pl. caústici; f. caústică, pl. caústice

caustic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
caustic a. 1. arzător, coroziv. piatra iadului e un caustic; 2. fig. satiric și mușcător.

caustic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAÚSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre substanțe chimice) Care arde, distruge țesutul animal și vegetal. ◊ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe întrebuințări în industrie. 2. Adj. Fig. Mușcător, satiric. 3. S. f. (Fiz.) Pată luminoasă de forma unei suprafețe care înfășoară razele reflectate sau refractate într-un sistem optic, reprezentând imaginea deformată a unei surse de lumină. — Din it. caustico, lat. causticus.