caudat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAUDÁT, caudate, s. n. (La
pl.) Ordin de amfibieni cu coadă (
Urodela, Caudata); (și la
sg.) animal din acest ordin; urodel. [
Pr.:
ea-u-] – Din
fr. caudates.caudat (Dicționar de neologisme, 1986)CAUDÁT, -Ă adj. Prevăzut cu coadă. //
s.n.pl. Ordin de batracieni cu coadă (salamandra, tritonul etc.); urodele; (
la sg.) animal din acest ordin. [< it.
caudato, cf. fr.
caudé].
caudat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAUDÁT, -Ă adj. I. prevăzut cu coadă. II. s. n. pl. ordin de batracieni cu corpul alungit, prevăzut cu coadă: salamandra, tritonul etc.; urodele. (< it.
caudato, fr.
caudé/s/)
caudat (Dicționaru limbii românești, 1939)*caudát, -ă adj. (lat.
caudatus). Codat, cu coadă.
caudat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caudát (ca-u-) s. n.,
pl. caudátecaudat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAUDÁT, caudate, s. n. (La
pl.) Ordin de amfibieni cu coadă
(Urodela, Caudata); (și la
sg.) animal din acest ordin; urodel. [
Pr.:
ca-u-] — Din
fr. caudate.