cauciuca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAUCIUCÁ, cauciuchez, vb. I.
Tranz. A acoperi cu un strat de cauciuc sau a impregna cu cauciuc un obiect (mai ales o țesătură textilă). [
Pr.:
-ca-u-] – Din
cauciuc.cauciuca (Dicționar de neologisme, 1986)CAUCIUCÁ vb. I. tr. A acoperi cu cauciuc suprafața unui obiect. [Cf. fr.
caoutchouter].
cauciuca (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAUCIUCÁ vb. tr. a acoperi cu un strat de cauciuc. (după fr.
caoutchouter)
cauciuca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cauciucá (a ~) (ca-u-ciu-) vb.,
ind. prez. 3
cauciucheázăcauciuca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAUCIUCÁ, cauciuchez, vb. I.
Tranz. A acoperi cu un strat de cauciuc sau a impregna cu cauciuc un obiect (mai ales o țesătură textilă). [
Pr.:
ca-u-] — Din
cauciuc.