caucazian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAUCAZIÁN, -Ă, caucazieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
pl.) Denumire generică a popoarelor care locuiesc în Caucaz, făcând parte din trei mari familii de limbi: caucaziană propriu-zisă, indo-europeană și altaică; (și la
sg.) persoană care face parte din populația unuia dintre aceste popoare.
2. Adj. Care aparține Caucazului sau populației lui, privitor la Caucaz sau la populația lui. [
Pr.:
-ca-u-ca-zi-an] –
Caucaz (
n. pr.) +
suf. -ian. Cf. fr. caucasien.caucazian (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAUCAZIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Caucaz. ◊ (s. f.; pl.) limbi indo-europene și altaice vorbite de populațiile din munții Caucaz. (< fr.
caucasien)
caucazian (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAUCAZIÁN, -Ă, caucazieni, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține Caucazului sau populației lui, privitor la Caucaz sau la populația lui.
2. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Caucazului. [
Pr.:
-ca-u-ca-zi-an] – Din
Caucaz +
suf. -ean.caucazian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caucazián (ca-u-, -zi-an) adj. m.,
s. m.,
pl. caucaziéni (-zi-eni); adj. f.,
s. f. caucaziánă, pl. caucaziénecaucazian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAUCAZIÁN, -Ă, caucazieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
pl.) Denumire generică a popoarelor care locuiesc în Caucaz, făcând parte din trei mari familii de limbi: caucaziană propriu-zisă, indo-europeană și altaică; (și la
sg.) persoană care face parte din populația unuia dintre aceste popoare.
2. Adj. Care aparține Caucazului sau caucazienilor (1), privitor la Caucaz sau la caucazieni. ◊
Limbi caucaziene = familie de limbi vorbite în Caucaz, din care fac parte georgiana, cecena etc. [
Pr.:
ca-u-ca-zi-an] —
Caucaz (
n. pr.) +
suf. -ian. Cf. fr. caucasien.