cătușă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂTÚȘĂ, cătușe, s. f. 1. Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mâinile (și picioarele) arestaților.
2. Plantă erbacee meliferă, cu flori albastre-violacee și cu miros greu (
Ballota nigra). [
Pl. și:
cătuși] –
*Cată (<
lat. catta „pisică”) +
suf. -ușă.