cătun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂTÚN, cătune, s. n. 1. Grup de așezări țărănești care nu constituie o unitate administrativă, cu un număr de locuitori mai mic decât al unui sat.
2. (
Reg.) Pădurice, hățiș, desiș. [
Pl. și:
cătunuri] –
Cf. alb.,
scr. katun.