catismă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)catísmă (catísme), s. f. – Una din cele douăzeci de secțiuni în care se împarte psaltirea.
Gr. ϰάθισμα prin intermediul
sl. kathisma.catismă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catísmă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. catísmei; pl. catísmecatismă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)catismă f. secțiune de psalmi (lit.
ședere), astfel numită pentru că e permis la sfârșitul citirii șă se odihnească:
catismele dimineții. [Gr. mod. KÁTHISMA, ședere (v.
acatist)].