catetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATÉTĂ, catete, s. f. Fiecare dintre cele două laturi care alcătuiesc unghiul drept al unui triunghi dreptunghic. – Din
fr. cathète, lat. cathetus.catetă (Dicționar de neologisme, 1986)CATÉTĂ s.f. Fiecare dintre laturile unghiului drept al unui triunghi dreptunghic. [< fr.
cathète, cf. gr.
kathetos – perpendiculară].
catetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATÉTĂ s. f. fiecare dintre laturile unghiului drept al unui triunghi dreptunghic. (< fr.
cathète, gr.
kathetos, vertical)
catetă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATÉTĂ, catete, s. f. Fiecare dintre cele două laturi care alcătuiesc unghiul drept al unui triunghi dreptunghic. –
Fr. cathète (
lat. lit. cathetus).
catetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*catétă f., pl.
e (vgr.
kathéte, aruncată în jos).
Geom. Fie-care din cele doŭă liniĭ ale unuĭ triunghĭ dreptunghic deosebite de ipotenuză.
catetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catétă s. f.,
g.-d. art. catétei; pl. catétecatetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)catetă f.
Geom. baza unui triunghiu rectangular.
catetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATÉTĂ, catete, s. f. Fiecare dintre cele două laturi care alcătuiesc unghiul drept al unui triunghi dreptunghic. — Din
fr. cathète, lat. cathetus.