categoremă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATEGORÉMĂ, categoreme, s. f. (
Log.) Noțiune universală, în sistemul lui Aristotel, care servește la stabilirea unor relații între lucruri. – Din
fr. catégorème.categoremă (Dicționar de neologisme, 1986)CATEGORÉMĂ s.f. (
Log.; în sistemul lui Aristotel) Noțiune universală, care se referă la modurile generale potrivit cărora un lucru poate fi anunțat în legătură cu un altul. [<
catégorème, cf. gr.
kategorema].
categoremă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATEGORÉMĂ s. f. (log.; la Aristotel) noțiune universală care servește la stabilirea unor relații între lucruri. (< fr.
catégorème)
categoremă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATEGORÉMĂ, categoreme, s. f. (
Log.) Noțiune universală, în sistemul lui Aristotel, care servește la stabilirea unor relații între lucruri. — Din
fr. catégorème.