catedrală - explicat in DEX

catedrală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CATEDRÁLĂ, catedrale, s. f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat, de obicei, de un (arhi)episcop. – Din fr. [église] cathédrale, lat. cathedralis.

catedrală (Dicționar de neologisme, 1986)
CATEDRÁLĂ s.f. Biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un arhiereu-episcop; (p. ext.) cea mai mare biserică dintr-un oraș. [< fr. catédrale, it. cattedrale].

catedrală (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CATEDRÁLĂ s. f. biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un (arhi)episcop. (< fr. cathédrale)

catedrală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CATEDRÁLĂ, catedrale, s. f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat de un arhiereu-episcop. – Fr. [église] cathédrale (lat. lit. cathedralis).

catedrală (Dicționaru limbii românești, 1939)
*catedrálă f., pl. e (mlat. cathedralis, adj. devenit subst.). Biserica principală dintr´un oraș saŭ dintr´o eparhie.

catedrală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
catedrálă (-te-dra-) s. f., g.-d. art. catedrálei; pl. catedrále

catedrală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
catedrală f. biserica principală a unei dioceze, aceea unde rezidă episcopul: (Rinul) trecut’a prin orașe cu mândre catedrale AL.

catedrală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CATEDRÁLĂ, catedrale, s. f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat, de obicei, de un (arhi)episcop. — Din fr. [église] cathédrale, lat. cathedralis.