catedrală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATEDRÁLĂ, catedrale, s. f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat, de obicei, de un (arhi)episcop. – Din
fr. [église]
cathédrale, lat. cathedralis.catedrală (Dicționar de neologisme, 1986)CATEDRÁLĂ s.f. Biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un arhiereu-episcop; (
p. ext.) cea mai mare biserică dintr-un oraș. [< fr.
catédrale, it.
cattedrale].
catedrală (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATEDRÁLĂ s. f. biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un (arhi)episcop. (< fr.
cathédrale)
catedrală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATEDRÁLĂ, catedrale, s. f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat de un arhiereu-episcop. –
Fr. [église]
cathédrale (
lat. lit. cathedralis).
catedrală (Dicționaru limbii românești, 1939)*catedrálă f., pl.
e (mlat.
cathedralis, adj. devenit subst.). Biserica principală dintr´un oraș saŭ dintr´o eparhie.
catedrală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catedrálă (-te-dra-) s. f.,
g.-d. art. catedrálei; pl. catedrálecatedrală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)catedrală f. biserica principală a unei dioceze, aceea unde rezidă episcopul:
(Rinul) trecut’a prin orașe cu mândre catedrale AL.
catedrală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATEDRÁLĂ, catedrale, s. f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat, de obicei, de un (arhi)episcop. — Din
fr. [église]
cathédrale, lat. cathedralis.