catedră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATÉDRĂ, catedre, s. f. 1. Pupitru sau masă specială, așezată de obicei pe o estradă, de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. ◊
Expr. A vorbi (
ca)
de la catedră = a vorbi savant, livresc, afectat.
2. Post în învățământ; funcție de profesor. ♦ Unitate de bază dintr-o instituție de învățământ superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică în domeniul uneia sau mai multor discipline. – Din
lat. cathedra.catedră (Dicționar de neologisme, 1986)CATÉDRĂ s.f. 1. Masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecția. ◊
A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, afectat. ♦ Tron arhieresc, din piatră sau din lemn, instalat în biserica principală a unei eparhii.
2. post în învățământ, funcție de profesor. ♦ Unitate de bază în învățământul superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică la o disciplină. ♦ (
Fig.) Profesorat, învățământ. [< lat.
cathedra – jeț, fr.
cathedre].
catedră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)catédră (catédre), s. f. –
1. Masă specială de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. –
2. Amvon. –
Mr. cathedră. Lat. cathedra (
sec. XIX); în
mr. direct din
ngr. ϰαθέδρα. –
Der. catedrală, s. f.catedră (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATÉDRĂ s. f. 1. masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecția. ◊ tron arhieresc instalat în biserica principală a unei eparhii. 2. post în învățământ, funcție de profesor. ◊ unitate de bază în învățământul superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică. (< it.
cattedra, lat.
cathedra)
catedră (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATÉDRĂ, catedre, s. f. 1. Pupitru (sau masă) așezat de obicei pe o estradă, pentru profesori, oratori etc. ◊
Expr. A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, livresc, afectat.
2. Post în învățământ; funcție de profesor. ♦ Unitate de bază dintr-o instituție de învățământ superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică în domeniul uneia sau mai multor discipline. –
Lat. lit. cathedra.catedră (Dicționaru limbii românești, 1939)*catédră f., pl.
e (vgr.
kathédra, d.
katá, jos și
édrà, scaun; lat.
cáthedra). Scaun maĭ înalt de pe care vorbește un profesor saŭ un predicator.
Fig. Funcțiunea de profesor:
catedră de filosofie.catedră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catédră (-te-dră) s. f.,
g.-d. art. catédrei; pl. catédrecatedră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)catedră f.
1. scaun înălțat de unde se vorbește sau'se instruiește;
2. fig. știință profesată:
catedră de limbi moderne.catedră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATÉDRĂ, catedre, s. f. 1. Pupitru sau masă specială, așezată de obicei pe o estradă, de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. ◊
Expr. A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, livresc, afectat.
2. Post în învățământ; funcție de profesor. ♦ Unitate de bază dintr-o instituție de învățământ superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică în domeniul uneia sau mai multor discipline. —
Din lat. cathedra.