catapeteasmă - explicat in DEX

catapeteasmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CATAPETEÁSMĂ, catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și restul bisericii; iconostas, tâmplă². – Din ngr. katapétasma.

catapeteasmă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CATAPETEÁSMĂ, catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și restul bisericii; iconostas. – Ngr. katapetasma.

catapeteasmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
catapeteásmă s. f., g.-d. art. catapetésmei; pl. catapetésme

catapeteasmă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
catapeteasmă f. 1. (în templul din Ierusalim) vălul care despărția partea numită sfânta de sfânta sfintelor; 2. peretele împodobit cu icoane (numit și iconostas) care desparte altarul de largul bisericii; 3. fig. acoperământ: dar catapeteazma lumii ’n adânc s’a ’nnegrit EM. [De origină slavo-greacă].

catapeteasmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CATAPETEÁSMĂ, catapetesme, s. f. 1. Draperie brodată, în vechile temple ebraice, care separa „sfânta” (naosul) de „sfânta sfintelor” (sanctuarul). 2. Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și naos, în bisericile ortodoxe; iconostas. 3. Perdea brodată care închide ușile împărătești ale iconostasului. — Din ngr. katapétasma.