catamaran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATAMARÁN, catamarane, s. n. Ambarcație cu pânze alcătuită din două corpuri de plutire; pirogă cu două flotoare laterale. – Din
fr. catamaran.catamaran (Dicționar de neologisme, 1986)CATAMARÁN s.n. Ambarcație cu pânze care are două corpuri de plutire; pirogă cu două flotoare laterale. [Scris și
katamaran. / < fr.
catamaran].
catamaran (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATAMARÁN s. n. 1. ambarcație cu vele compusă din două coci paralele legate printr-o punte comună. 2. dispunere în forma flotoarelor hidroavioanelor. (< fr., engl.
catamaran)
catamaran (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catamarán s. n.,
pl. catamaránecatamaran (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATAMARÁN, catamarane, s. n. Ambarcațiune cu pânze alcătuită din două corpuri de plutire; pirogă cu două flotoare laterale. — Din
fr. catamaran.