catadicsì - explicat in DEX

catadicsi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CATADICSÍ, catadicsesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva); a binevoi. – Din ngr. katadéhome.

catadicsi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CATADICSÍ, catadicsesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva). – Ngr. katadehomai.

catadicsi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
catadicsí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. catadicsésc, imperf. 3 sg. catadicseá; conj. prez. 3 să catadicseáscă

catadicsi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CATADICSÍ, catadicsesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva); a binevoi. — Din ngr. katadéhome.

catadicsì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
catadicsì v. a se înjosi (ironic): cucoana nu se mai catadicsește să caute de gospodărie AL. [Gr. mod.].