catacreză (Dicționar de neologisme, 1986)CATACRÉZĂ s.f. v.
catahreză.
catacreză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CATACREZĂ (CATAHREZĂ) (‹
fr.;
s gr. kathachresis „folosire abuzivă”)
s. f. 1. Folosirea improprie a unui cuvînt în locul altuia.
2. Figură de stil, constînd din folosirea abuzivă sau metaforică a unui cuvînt, pentru a indica un obiect care nu are denumire proprie (de
ex. „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”).
catacreză (Dicționaru limbii românești, 1939)*catacréză f., pl.
e (vgr.
katá-hresis, abuz. V.
catahris).
Ret. Întrebuințarea unuĭ cuvînt ca să numeștĭ alt-ceva:
capra trăsuriĭ, broasca ușiĭ (fiind-că seamănă cu
capra, animalu care se suĭe pe locurĭ înalte, și cu
broasca, batracianu cel lat). V.
retorică.catacreză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)catacreză f. figura de retorică, aplicarea unei vorbe la alt obiect întru câtva asemănător:
călare pe băț.