catacombă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATACÓMBĂ, catacombe, s. f. Galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creștini drept refugiu, loc de cult și de înmormântare;
p. gener. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. – Din
fr. catacombe, it. catacomba.catacombă (Dicționar de neologisme, 1986)CATACÓMBĂ s.f. Galerie subterană care servea primilor creștini ca loc de refugiu, de cult și de înmormântare; (
p. ext.) orice galerie subterană (lungă și îngustă). [Cf. fr.
catacombe, it.
catacomba].
catacombă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATACÓMBĂ s. f. galerie subterană care servea primilor creștini ca loc de refugiu, de cult și de înmormântare; (p. ext.) galerie subterană (lungă și îngustă). (< fr.
catacombe, it.
catacomba)
catacombă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATACÓMBĂ, catacombe, s. f. Galerie subterană care servea primilor creștini drept refugiu, drept loc de cult și de înmormântare;
p. ext. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. –
Fr. catacombe (
lat. lit. catacumba).
catacombă (Dicționaru limbii românești, 1939)*catacómbă f., pl.
e (it.
catacomba, mlat.
catacumba, d. vgr.
katá, în jos, și
kýmbos, cavitate). Locurĭ subterane care aŭ fost maĭ întîĭ cariere, și pe urmă aŭ fost întrebuințate ca cimitire de popoarele vechĭ.
Catacombele Romeĭ, vaste subterane în care se adunaŭ creștiniĭ în timpu persecuțiunilor.
catacombă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catacómbă s. f.,
g.-d. art. catacómbei; pl. catacómbecatacombă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATACÓMBĂ, catacombe, s. f. Galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creștini drept refugiu, loc de cult și de înmormântare;
p. gener. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. — Din
fr. catacombe, it. catacomba.