cășuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂȘUNÁ, cășunez, vb. I.
1. Intranz. A-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată.
2. Intranz. A prinde necaz pe cineva sau pe ceva; a manifesta (dintr-o dată) dragoste (exagerată) față de cineva.
3. Intranz. A se năpusti asupra cuiva.
4. Tranz. A cauza, a pricinui.
A cășuna o supărare. –
Lat. *occasionare.