castravecior(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CASTRAVECIÓR,castraveciori, s. m. Diminutiv al lui castravete. – Castravete + suf. -ior sau refăcut din pl. castraveciori (< castraveți).
castravecior(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CASTRAVECIÓR,castraveciori, s. m. Diminutiv al lui castravete.
castravecior(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) castraveciór s. m., pl. castravecióri
castravecior(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CASTRAVECIÓR,castraveciori, s. m. Diminutiv al lui castravete. — Castravete + suf. -ior sau refăcut din pl. castraveciori(< castraveți).
castravecĭor(Dicționaru limbii românești, 1939) castravecĭór m. Castravete mic.