castitate - explicat in DEX

castitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast; virtute, feciorie¹, nevinovăție. – Din lat. castitas, -atis.

castitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CASTITÁTE s.f. Însușirea de a fi cast; virtute; feciorie, nevinovăție. [Cf. lat. castitas, it. castità].

castitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CASTITÁTE s. f. însușirea de a fi cast; neprihănire; feciorie. (< lat. castitas, it. castità)

castitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast. – Lat. lit. castitas, -atis.

castitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*castitáte f. (lat. cástitas, -átis). Virtutea de a fi cast.

castitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
castitáte s. f., g.-d. art. castitắții

castitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
castitate f. virtutea persoanelor caste.

castitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast; virtute, feciorie¹, nevinovăție. — Din lat. castitas, -atis.