câștigător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂȘTIGĂTÓR, -OÁRE, câștigători, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.). ♦ (Animal, îndeosebi cal) victorios într-o întrecere sportivă.
2. Adj. Care asigură câștigul, care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept. –
Câștiga +
suf. -ător.