castelan - explicat in DEX

castelan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CASTELÁN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel sau care îl îngrijește și îl administrează. – Din lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan.

castelan (Dicționar de neologisme, 1986)
CASTELÁN, -Ă s.m. și f. Proprietar, stăpân al unui castel; locuitor al unui castel. ♦ Îngrijitor, administrator al unui castel. [Cf. lat. castellanus, it. castellano].

castelan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CASTELÁN, -Ă s. m. f. proprietar, stăpân al unui castel; locuitor sau administrator al unui castel. (< lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan)

castelan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CASTELÁN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel. – Lat. lit. castellanus (it. castellano).

castelan (Dicționaru limbii românești, 1939)
*castelán m. (după it. castellano și fr. châtelain). Stăpîn saŭ comandant al unuĭ castel în evu mediŭ. V. pîrcălab.

castelan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
castelán s. m., pl. casteláni

castelan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
castelan m. 1. odinioară, cel ce comanda într’un castel: 2. azi, cel ce are un castel.

castelan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CASTELÁN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel sau care îl îngrijește și îl administrează. — Din lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan.