castană - explicat in DEX

castană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CASTÁNĂ, castane, s. f. 1. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat în amidon și în ulei, închis până la maturitate într-un înveliș verde, țepos. ◊ Expr. A scoate castanele din foc cu mâna altuia = a se folosi de altcineva într-o întreprindere primejdioasă, pentru interese personale. 2. Fiecare dintre micile formații cornoase aflate pe fața internă a picioarelor calului. – Din (1) ngr. kástanon, (2) kastánia.

castană (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
CASTÁNĂ s.f. Fructele a două specii de castan, asemănătoare ca aspect: a) de castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), necomestibile, utilizate în industria farmaceutică și cosmetică; b) de castan propriu-zis (Castanea sativa), comestibile, bogate în amidon și ulei, utilizate variat în bucătărie, dar mai ales în cofetărie sub formă de piure de castane, iar în multe țări europene sunt consumate tradițional castane coapte în cenușă.

castană (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
castană, castane s. f. lovitură dată în creștet cu articulațiile oaselor metacarpiene.

castană (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CASTÁNĂ, castane, s. f. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, închis până la maturitate într-un înveliș țepos. ◊ Expr. A scoate castanele din foc cu mâna altuia = a se folosi de ajutorul altuia pentru a îndeplini, în folosul propriu, un lucru primejdios. – Femininul lui castan.

castană (Dicționaru limbii românești, 1939)
*castánă f., pl. e (ngr. și vgr. kástanon, pl. -na; it. castagna, d. lat. castánea). Fructul castanuluĭ, un sîmbure cărnos c´o coajă cafenie deschisă acoperită, cînd e în arbore, de altă coajă verde cu ghimpĭ. Castană de baltă. V. colțan.

castană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
castánă s. f., g.-d. art. castánei; pl. castáne

castană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
castană f. rodul castanului, al cărui involucru e întrebuințat în vopsitorie.

castană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CASTÁNĂ, castane, s. f. 1. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat în amidon și în ulei, închis până la maturitate într-un înveliș verde, țepos. ◊ Expr. A scoate castanele din foc cu mâna altuia = a se folosi de altcineva într-o întreprindere primejdioasă, pentru interese personale. 2. Fiecare dintre micile formații cornoase aflate pe fața internă a picioarelor calului. — Din (1) ngr. kástanon, (2) kastánia.