castan - explicat in DEX

castan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CASTÁN, castani, s. m. 1. Arbore cu frunze simple, alungite și cu fructe comestibile (Castanea sativa sau vesca). 2. Arbore mare, cu frunze compuse, cu flori albe sau roșcate, dispuse în panicule, și cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum). – Din castană (derivat regresiv).

castan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
castán (castáni), s. m. – Arbore cu fructe comestibile. – Mr. căstînu, megl. căstǫn. Lat. castaneus (sec. XIX). Formație neol. este evidentă în rom. (Densusianu, Rom., XXXIII, 276); mr. și megl. pot veni direct din lat. (Pascu, I, 61; Capidan, Megloromânii, 64). Cf. ngr. ϰάστανον, sl. kastanŭ, tc. kestane, alb. këstenë. Der. castană, s. f. (fructul castanului); castaniu, adj. (de culoarea castanei).

castan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CASTAN (‹ ngr.) s. m. Arbore din familia fagaceelor, înalt de 35-37 m, cu frunze alterne, dințate pe margini, cu flori unisexuate, mic, gălbui și cu fructe comestibile (Castanea sativa). ♦ C. sălbatic = arbore din familia hipocastanaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe cu pete roșcate sau galbene dispuse în panicule și cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum).

castan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CASTÁN, castani, s. m. 1. Arbore cu frunze simple, alungite și cu fructe comestibile (Castanea sativa sau vesca). 2. Arbore mare, cu frunze compuse, cu flori albe sau roșcate dispuse în panicule, și cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum). – Ngr. kastanon.

castan (Dicționaru limbii românești, 1939)
*castán m. (d. castană). Un copac amentaceŭ cu frunze marĭ palmate (castánea vésca, cu fructe dulcĭ și bune de mîncat, și áesculus hippocástanum, cu fructe amare).

castan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
castán s. m., pl. castáni

castan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
castan m. arbore originar din Sudul Europei, mult cultivat din cauza fructelor sale comestibile și pentru lemnul său prețios; scoarța-i se întrebuințează la tăbăcitul pieilor și la fabricarea cernelii (Castanea vesca); castan sălbatic (porcesc), arbore originar din Nordul Greciei, mult cultivat ca plantă ornamentală, din cauza portului său maiestos și a florilor sale frumoase (Aesculus hippocastanum).

castan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CASTÁN, castani, s. m. 1. Arbore cu frunze simple, alungite și cu fructe comestibile (Castanea sativa sau vesca). 2. Arbore mare, cu frunze compuse, cu flori albe sau roșcate, dispuse în panicule, și cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum). — Din castană (derivat regresiv).