cast (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAST, -Ă, caști, -ste, adj. Pur, nepătat, neprihănit; virtuos. – Din
lat. castus.cast (Dicționar de neologisme, 1986)CAST, -Ă adj. Pur, neprihănit, neîntinat, nepătat; virtuos. [< lat.
castus, cf. it.
casto].
cast (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cast (cástă), adj. – Pur, neprihănit.
It. casto, lat. castus (
sec. XIX). –
Der. castitate, s. f., din
lat.cast (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAST, -Ă adj. pur, neprihănit, neîntinat; nepătat, virtuos. (< it.
casto, lat.
castus)
cast (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAST, -Ă, caști, -ste, adj. Pur, neprihănit; virtuos. –
Lat. lit. castus.cast (Dicționaru limbii românești, 1939)*cast, -ă adj., pl.
caștĭ, caste (lat.
castus). Curat, fără pată morală:
suflet cast. Căruĭa nu-ĭ place vorba saŭ purtarea urîtă:
ureche castă.cast (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cast adj. m.,
pl. caști; f. cástă, pl. cástecast (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cast a. curat, rezervat și modest.
cast (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAST, -Ă, caști, -ste, adj. Pur, nepătat, neprihănit; virtuos. —
Din lat. castus.