căsoaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂSOÁIE, căsoaie, s. f. 1. Augmentativ al lui
casă1 (
1). ♦ Baracă (de lemn) unde se adăpostesc muncitorii care lucrează la câmp sau la pădure.
2. Cămară în care se țin, la țară, lucruri de gospodărie.
3. Element de construcție în formă de cutie (fără funduri sau cu un singur fund), confecționat din grinzi de lemn sau de beton prefabricat, care se umple cu piatră, cu pământ etc. și care se așază în albie sau pe malul unei ape în scopul executării unui baraj, a unui dig etc. [
Var.:
căsói s. n.] –
Casă +
suf. -oaie.